Io..totuși mă întreb
Dacă mă mai ții minte, măcar
Sau, cum mă ții minte.

Mă întreb la ce te gândești când mă vezi, dacă te gândești la ceva sau doar mă privești ca pe o oarecare. Dacă te uiți la mine, sau te uiți prin mine. Dacă mai ții minte când eram decât noi doi, dacă ai vrea să dăm timpul înapoi..
Și când treci pe lângă mine, oare întorci capul și te uiți înapoi, sau mergi mai departe, nepăsător? Mă macină întrebările astea fără sens.
Nu mă mai înțeleg nici eu, știi, pe de o parte vreau să nu-ți pese și pe de altă parte vreau să suferi după mine, chiar dacă nu ți-ai bătut niciodată joc de sentimentele mele, asta ca o metaforă, pentru că eu, una, n-am simțit nimic.
Dacă mă gândesc mai bine, vreau să te doară, să plângi, la propriu și la figurat, să arzi atunci când te uiți la mine, să vrei s-auzi măcar un lucru frumos la adresa ta din gura mea, dar să n-auzi nimic. Nici măcar un ”sugi,fraiere”, cum îți adresam de obicei. Nimic-nimic. Să trec eu pe lângă tine ca și cum n-ai fi, eventual să încerc să trec prin tine pretinzând că nu te-am văzut ,asta ca o glumă de copii mici.
Tot ce ne leagă pe noi este un căcat de foaie cocoloșită și o noapte de vară. Atât.