Urăsc duminica. Jur.
Când e școală, vinerea e cea mai tare zi/noapte. Pleci de la liceu, te duci acasă, te schimbi și fuga în oraș. Te distrezi toată noaptea, alea alea. Sâmbăta te trezești la cât ai chef, stai în oraș cât ai chef, ajungi acasă, dormi, te scoli, și.. param-pam. Te uiți în calendar, sau jos în stânga la monitor. E duminică. A doua zi ai școală, dacă ai teme de făcut, le faci și p-ălea, te uiți ca prostu’ pe geam și înjuri. Nu poți să stai în oraș cât vrei, trebuie să te trezești devreme dimineața, că deh, mai mergem și la școală.
Când e vacanță, cam toate zilele sunt ok. Poți să stai cât vrei afară, nu ai teme, nu ai stress. În zilele în care nu e nimic mișto prin cluburi, te duci la vreun prieten acasă și vă distrați. Dar duminica.. În primul rând e nasol că ești obosit, după vinerea și sâmbăta pierdute cine știe pe unde. În al doilea rând, nu e nimic aproape pe nicăieri. Te-ai trezit târziu, și prietenii tăi deja sunt risipiți prin diverse părți ale orașului, ai vrea să mergi undeva, dar parcă nici vremea nu ține cu tine, afară plouă și tramvai nu mai ai, trebuie să mergi cu taxi, dar nu știi unde să mergi.. Mașină nu ai, mai e până iei permisu’. Dai banii aiurea la taxi ca să mergi cine știe unde, trebuie să dai telefoane peste telefoane să vezi unde s-a dus lumea, că deh, te-ai trezit prea târziu și ei au apucat să plece. Ai vrea să te duci acolo, dar parcă nu-ți place localul. Ai vrea să te duci în altă parte, dar parcă e cam departe, și te costă mai mult la taxi. Ai vrea să stai în casă cu prietenii, dar și ei sunt obosiți, și au chef să stea la ei. Te trezești singur, în fața unei tastaturi murdare pe care ai uitat să o ștergi, scriind despre ce zi de căcat ai. Urăsc duminica, am urât-o mereu. Nici lunea și marțea nu sunt mai breze, dar parcă nimic nu se compară cu duminica. Duminica ne odihnim.. ok?! Duminica nu iese nimeni, stăm toți acasă, să mai dea și localurile faliment. Și-așa nu ne plac prețurile lor. Și-așa e prea scumpă vodka cu santal, 10 lei, știi că bei una și-ai mai bea-ncă una. Duminica nu-mi vine nici să fumez, dar trebuie. Duminica aș vrea să dorm până luni, duminica ar trebui să nici nu existe, fir-ar să fie!