Noi doi, adică tu și eu, eu o brunetă visătoare, tu un brunet mai pămpălău.
Ne-am cunoscut întâmplător, oricum la momentul ăla vedeam dublu așa că nu-mi dădeam seama care dintre cele două umbre plutitoare ești tu.
A fost de ajuns o singură privire ca să ne dăm seama că vom fi împreună tot restul.. nopții. N-a fost nevoie decât de câteva beri ca să ajungem să ne sărutăm, și de câteva înjurături ca să ajungem să nu ne suportăm.
Îmi aduc aminte doar că, în afară de puloverul pe care turnai o canistră de parfum, căruia mai târziu mi se treziseră ideile să-i dau foc, duhneai tot timpul a alcool, ceea ce mă făcea să cred că dacă-ți mai dau o bere pot să-ți extrag cu ușurință portofelul din buzunar. Faptul că erai plin de bani e unul dintre motivele pentru care mă pisiceam pe lângă tine în serile în care țigările-mi erau pe terminate și din buzunarul tău ieșea un pachet apetisant de Kent 8 din care mă serveam fără ca tu să-ți dai seama..
Cu toate astea, am ținut la tine, adică am ținut de tine când erai atât de beat încât credeai că ești Superman și te băteai cu scările de pe care te-aș fi adunat dacă mi-ar fi păsat măcar un pic de tine..
Între noi nu era chimie, era o ecuație matematică cu multe necunoscute care implică mulți de ”-” în bugetul tău propriu și personal și mulți de ”+” în plămânii, respectiv stomacul meu.
Chiar îmi dădeai meditații la economie, pentru că mă învățai cât de ușor se poate profita de un om fraier și beat, respectiv de tine.
Consider că am descris prea amănunțit tentativa noastră de relație, adică nopțile în care îți ceream ce-mi poftea inima iar tu, ca un retardat prieten bun ce erai, îmi ofereai.
Te pup.