Spuneam în postul de mai jos ceva despre ”X, Y și Z”. M-am hotărât să-i ”descriu” puțin, sau să scriu o mică poveste stupidă despre ei.. deși nu reprezintă niciunul cine știe ce pentru mine.
Încep cu ultimul, adică Z. Încep cu el pentru că el e primul pe care l-am cunoscut dintre cei 3. Ce e cel mai ciudat e că toți 3 se cunosc, dar să trecem peste..
Z e Z. Așa cum Z e ultima literă a alfabetului, așa era și încă este și el pentru mine. Vorbeam, frecventam cam aceleași locuri, dar niciodată nu ne puneam pe primul loc. Gen ”bună, A, B, C, .., aa, bună, Z”. Gen ”scuze, nu te-am observat, erai și tu p-aici?!”. Ce tâmpenii scriu.
Z nu arată cine știe ce. Unele fete cred că e ”bunăciune”, pentru mine e doar o chestie neînsemnată, nu e nici frumos, dar nici ciumă. E banal.
Dacă tot e spațiul meu propriu și personal îmi permit să scriu că m-am sărutat de câteva ori cu el, dar nu-mi dau cu părerea pentru că nu m-a ”impresionat”. Banal, după cum spuneam.
Ce îmi plăcea, mă rog, mai bine zis ce era mai ”special” la acest Z era faptul că știa să se distreze, nu neapărat că stătea mult pe afară, ci faptul că nu prea-i păsa de ce zic alții, de cine se uită ce face el, etc. Era ca mine în privința asta. Nici mie nu-mi pasă de ce zice lumea când mă vede fumând țigară după țigară, bând shot după shot, etc.
Ce nu-mi plăcea la Z, sau mai bine zis, ce mi-am impus să nu-mi placă la Z nu știu nici eu.. Are o tonă de defecte, toți avem, dar eu singură am vrut să încep să-l detest și să-l critic. Oricât de apropiată ar putea să li se pară unora că sunt de cineva, dacă persoana respectivă îmi greșește cu ceva, îmi scot masca și-mi arăt adevărata față. Răzbunătoare și rece. Asta i-am făcut și lui Z, și îi fac mereu. Și la răutate nu mă întrece nimeni.

Continuăm cu Y, pe care l-am cunoscut după Z. Nu pot să scriu ce m-a atras la el, adică nu e numai un lucru, mi-e greu să mă decid. Y arată mult mai bine ca Z, e frumos, e drăguț, e toate cele. E însă, genul de persoană care TREBUIE să se dea mare cu tot ce face, ca să iasă în evidență. Îl strică foarte mult comportamentul, atlfel ar fi un iubit perfect. Y mă atrăgea în mai multe feluri, și știu că și eu pe el, dar din cauza acestui comportament al lui, s-a cam dus totul.. Nu neg că încă mi se pare frumos Y, și încă m-aș da la el, dar cred că merit ceva mai bun, și nu-mi stă-n fire să schimb pe cineva, pentru că nici mie nu-mi place atunci când cineva încearcă să mă schimbe. Cu Y nu m-am sărutat, deși ar fi trebuit, dar probabil n-a fost să fie. Cu el, teoretic, nu am nimic, adică mi-e cam indiferent. Cum a început să mi se pară simpatic? Ce-i drept, simpatic mi s-a părut mereu, dar nu exagerat, adică arăta ”binișor” și atât. Dar s-a băgat în seamă cu mine și s-a băgat atât de mult încât am început să mă gândesc și eu la el.. ca la tipul simpatic pe care pot să-l iau în brațe fără niciun motiv..

Ultimul este X, pe el l-am cunoscut cel mai recent. E diferit, nu e nici obsedat ca Y, nici banal ca Z. Ar fi perfect, dar.. Mereu există un dar.. De data asta nu știu de ce. La Z, hai, că m-am purtat eu ca o scorpie cu el, cu Y a fost altceva că nu mai avem cum să ne vedem, dar la el.. Pe el nu-l (mai) caut, pentru că nu știu dacă merită. Dacă ne vedem din întâmplare, e ok.. Cum l-am ”remarcat”? Din prima clipă când l-am văzut mi s-a părut ”bun”, așa că vorbeam cu el ”la bâză”, gen.. După l-am văzut prin mai multe locuri și a început să mi se pară interesant.. Nu ne-am sărutat, pare mai timid, și asta mă cam deranjează, îmi place ca un băiat să aibă tupeu.

”Push me up against a wall and do dirty things to me”. Asta mi-a venit să scriu..