Mai presus de ea nu era nimeni. Ea era acolo de fiecare dată când avea nevoie de ea și stătea cu el până se simțea mai bine. O ținea mereu strâns, ca ea să nu plece. Se trezea cu ea lângă el, adormea cu gândul la ea. O vedea peste tot. Câteodată era gelos când era cu prietenii lui și el nu putea să o aibă, dar asta trecea imediat, în maxim 5 minute o avea înapoi. Ea îl calma mereu atunci când era nervos, îl ajuta să nu mai plângă, în ea își găsea mereu o ocupație.. În puținele momente când nu o avea trecea prin cele mai grele clipe.. Adormea ca să uite de ea. Știa că nu e bine să fie dependent de ea, dar ea-și făcea simțită prezența în viața lui mereu, n-o putea părăsi.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Și cel mai trist e că e vorba de o simplă țigară…