Băi, cât praf s-a pus pe aici. Aproape că uitasem că am blog. Ce-i drept, nici laptopul nu prea ține cu mine, se stinge când mi-e lumea mai dragă. Nici vremea de afară, nici nimic. Sunt într-un București încins, afară cred că sunt mult peste 40 de grade, iar creierul meu refuză să gândească un lucru demn de scris pe blog.
Sunt într-o cameră, singură. Probabil că și asta m-a determinat să scriu. Nu am țigări și mi-e prea lene să merg până la magazin. Nu-mi cumpăr și pentru că m-am săturat să le împart cu ”gazdele” mele. Am venit aici cu 4 milioane și ceva și mai am unu’. Unu’, da’ bun. Abia aștept să mă întorc acasă, să dorm în patul meu, acoperită cu cearceaful meu și cu maimuțoiul meu în brațe. Simțeam, totuși, nevoia să plec. Nu aveam niciun motiv să stau. Majoritatea prietenilor erau răsfirați prin concedii cu familia, iar eu am plecat singură, de nebună. Vorba vine. Plănuisem să ajung și pe la mare, dar mi-a trecut de tot cheful, nu mai e sezonul, nu mai e lumea care-a fost.. aiurea.
Am chef să scriu despre băieți. Băieții și ideile lor, băieții și iluziile lor. Băieții care se cred superiori nouă doar pentru faptul că au.. pulă. Scuzați limbaju’. Și cum se cred ei cei mai zmei că stau cu mai multe fete fără să știe una de alta.. Mi-a zis zilele trecute un prieten d-al ”iubitului meu” că el ar mai sta cu ”încă” una. Așa, și? Eram ceva de genu’.. frate, nu-mi pasă. Dacă atâta timp cât e cu mine îmi cumpără țigări, suc, mă duce pe colo și pe dincolo, poate să facă ce vrea cu altele. Dac-aș ține la el aș muri de nervi, probabil. Dar nu mai pot ține la cineva, și dac-ar exista acel cineva, n-ar fi el cu siguranță.
Nici nu mai știu ce să scriu. M-am săturat de locul ăsta, m-am săturat să mi se ceară țigări/suc. Dă-o în morții mă-sii de treabă, adică io vin să stau la tine, sunt fată de treabă, nu îți cer bani/țigări, nu-ți cer nici mâncare, că la o adică am bani să-mi cumpăr, și tu ai pretenția să împart orice lucru cu tine.. Adică eu am venit la tine să fac eu cinste?! Arăt cumva a fraieră? Sau altă chestie stupidă.. am mers cu văru-meu și gagică-sa prin Cora zilele trecute. Eu nu mâncasem cine știe ce la prânz și îmi era foame așa că m-am oprit la Mc și mi-am luat un mc puișor. Ei n-aveau bani așa că au stat și s-au uitat la mine. Când am ajuns acasă, văru-meu i-a zis bunică-sii că eu am mâncat, iar eu, de la etaj, am auzit-o cum urla ”ASTA E NESIMȚIRE! VOUĂ NU VĂ IA NIMIC ȘI EA MĂNÂNCĂ DE FAȚĂ CU VOI?!”. Pardon?! Vorba soră-mii, trebuia să m-ascund în WC ca să mănânc? Eram obligată să fac cinste doar pentru că am avut chef de-un mc puișor? Sunt la ei în oraș și în loc să facă ei cinste, fac eu?! Cum vine asta?! Oricum, nu pot să-mi iau nimic fără să-mi ceară. Nici măcar o amărâtă de doză de Cola.. ASTA e nesimțire, frate, să vină- cineva la tine și tu să ai pretenția ca el să cumpere de toate..
În fine, simt că m-am mai descărcat. Pe vremea asta atât de nasoală aș scrie o poveste.. o să încerc, nu promit nimic. Aș întreba ”voi ce mai faceți?” dar pun pariu că nu-mi mai citește nimeni blog-ul..