Asta-i una din nopțile în care n-am ce face și încep să mă gândesc la tot felul de aberații ca să-mi ocup timpul. Corpul meu mă va înjura mâine dimineață, la 7 fără 20, când alarma o să-mi urle-n timpan și mama o să-mi smulgă pătura caldă de pe mine, frigul îmi va pătrunde în oase, ochii-mi vor lăcrima iar picioarele mele vor refuza complet să se târască până la baie.
Asta-i una din nopțile în care mi-e dor de mine, în perioadele bune ale vieții mele, în care nu știu dacă mi-e cald sau frig, în care nu știu dacă sunt sau nu obosită, în care tot ce vreau e să plec departe. Asta e. Asta-i una din nopțile în care vreau să plec departe. Doar eu. Fără tine, pentru că tu deja te-ai retras încet, dar sigur, din viața mea și, probabil crezi că-ți va fi foarte ușor să te întorci și să continui ce ai început, să-mi macini sufletul.
Asta-i una din nopțile în care nu mă mai gândesc la tine. În care nu dau doi bani pe tot ceea ce a fost sau nu între noi, pentru că în noaptea asta sunt decât eu, e vorba doar despre mine, iar tu nu mai faci și nu cred c-ai făcut vreodată parte din mine, deci e timpul să te cari de-aici definitiv.
Asta-i una din nopțile în care aștept să se facă o dată dimineață. Să ies afară, în frig, să deger, să tremur, să-mi înțepenească degetele pe o țigare, în timp ce buzele-mi crăpate de ger să tânjească la o cafea pe care n-o vor gusta niciodată.
Asta-i una din nopțile în care vreau să visez cu ochii deschiși, pentru că nu am somn. Asta-i una din nopțile în care vreau să mă visez pe mine și atât. Fără tine. Pentru că nu mai ai de mult loc nici în visele, nici în sufletul meu. Asta-i una din nopțile în care-ți spun ”adio”, fără regrete.
Asta-i una din nopțile în care n-am nevoie de nimeni și de nimic. În care-mi voi potoli setea de viață doar cu apă rece, în care mă voi trezi la realitate când mă voi ridica din pat, și poate-am să dorm. Da, poate am să adorm, dar de visat nu mai visez nimic, doar dorm.
Și mâine, când mă voi ridica, probabil, din pat, când din ochi vor vrea să-mi curgă lacrimi, n-am să le las. Și n-am să mai las pe nimeni să se apropie de mine, pentru că nu am nevoie de nimeni ca să fiu eu. Eu, cea visătoare, cea mereu cu zâmbetul pe buze, cea care se descurcă perfect de una singură.

Asta-i una din nopțile în care doar aberez.