5 motive pentru care poveștile pe care le-am citit, recent, pe bloguri, sunt de rahat

1. Nu folosiți nume potrivite. Când spui „Jessica se plimbă prin parc cu Joffrey”, sună de căcat. Ca o carte proastă tradusă în română. Chiar de ar fi o poveste bună, își pierde din farmec. Încercați să folosiți nume nu neapărat românești, dar nici din seriale americane.

2. Nu ați citit niciodată nimic. Bă, nu zice nimeni să stai cu nasu-n cărți în loc să ieși afară. Dar nu vă puteți exprima. Poate ideea ar fi bună, dar voi nu știți să o puneți în cuvinte. Chiar n-ar strica să citiți o carte, să vedeți cam cum ar trebui scrisă o poveste.

3. Dialogul este tras de păr. Cine pula mea ar spune „Iubito, eu țin enorm la tine, ești femeia lângă care vreau să îmi petrec restul vieții mele”. Trebuie să le gândiți.

4. Folosiți clișee neinteresante. Da, s-a scris deja despre orice. Dar voi alegeți chestiile cele mai folosite. O tipă cunoaște un tip, se combină, se ceartă, nici măcar nu se fut, pentru că nu vă duce capul să scrieți o scenă de sex, cu toate că nu sunteți străini de subiect.

5. Nu folosiți înjurături. E ok, dar nu când doi oameni se ceartă și ăla pleacă și ea urlă „Te rog, nu mă părăsi..” Un om normal ar zice „Pleacă, în pula mea, pișa-m-aș pe tine de muist”. Orice om înjură, iar înjurăturile fac povestea să pară mai credibilă.

P.S.: poate îmi veți citi „poveștile” scrise la 15 ani și veți spune că mă contrazic cu unele chestii, dar sunt scrise acum 4 ani și ceva, cred că îmi permit să spun că ce scriu acum e mult mai bun și mai interesant.
Și, că tot m-a întrebat cineva pe ask, am scris o grămadă de povestioare între timp, acum scriu ceea ce se vrea a fi o carte, adică un roman, dar nu le voi publica niciodată pe blog pentru că n-am de ce. Poate, peste câțiva ani, voi scoate o cărticică, ceva. Chiar dacă nu scriu la nivelul unui autor, ceea ce e de la sine înțeles. Am scris chestia asta după ce am citit o poveste idioată pe un blog.