N-o sa imi fie dor de voi. N-o sa imi fie dor de pauzele de tigara, de baza de la ore. O sa-mi fie dor de mine. De mine la 17 ani, cand nu aveam nicio grija. De mine cand nu veneam cu saptamanile la scoala pentru ca mi-era lene sa ma trezesc. De mine cand ma certam cu profii. De mine cand inca faceam toate nebuniile fara sa imi pese de consecinte. De mine cand imi luam amenzi, de mine cand faceam misto de politisti, la sectie. De mine cand nu ma gandeam la ce facultate dau cand o sa iau bacul. De mine cand nu ma plictiseam niciodata, de mine cand nu fumam asa mult, de mine cand nu-mi pasa cati bani aveam in buzunar, de mine cand nu mi se facea somn la 1 noaptea, de mine cand nu stateam acasa aproape deloc. Nu de scoala. Nu de voi. Ci de anii care au trecut prea repede, de mine cum eram in anii care au trecut prea repede. Liceul nu mi-a adus niciodata nimic bun. Nicio prietenie pe viata, nicio persoana care sa lase o urma cat de mica in viata mea. Nimic care sa ma schimbe. Liceul nu m-a schimbat. Sau schimbarea mea n-a avut legatura cu liceul.
N-o sa imi fie dor de frigul din clasa, de scaunele schioape, de profesorii incuiati si batrani, de nervii pe care mi-i faceam cand ma certam cu cineva pe tema „nu arati ca o eleva”.
In astia patru ani de liceu, nu cred ca a existat o singura zi in care sa simt ca ma potrivesc in clasa aia, in liceul ala. De aia nu mi-am facut prieteni. E o tampenie sa te imprietenesti cu cineva cand singurul lucru pe care il aveti in comun e o cladire unde petreceti cateva ore pe zi. Nimeni din tot liceul asta nu m-a facut sa imi doresc sa schimbam mai mult de doua vorbe intr-o pauza, la tigara. N-am avut cu cine sa plec de la ore, pentru ca pe colegii mei ii interesa media la purtare, ma rog, oricum nu as fi chiulit cu cineva din clasa pentru ca nu imi erau prieteni. Liceul era pentru mine un loc unde imi petreceam timpul pana sa pot sa fac ce vreau si ce imi place. Nu ma duceam cu colegii la suc cand plecam, ci ma intalneam cu prietenii mei, care erau ca mine. Mereu am fost o neadaptata. E de ajuns sa arunci o privire pe pozele noastre de absolvire ca sa iti dai seama ca eu nu am ce cauta acolo, ca sunt pata de culoare pe care vrei s-o stergi ca peisajul sa fie normal. Banal.
Si imi pare bine ca nu am legat prietenii stranse in liceu, in felul asta nu o sa fiu nostalgica tot timpul si nu o sa vreau sa dau timpul inapoi decat ca sa am iar 17 ani, dar asta n-are nici cea mai mica treaba cu liceul.

Mi-am dat seama ca imi e dor de liceu in momentul in care, stand in banca, la facultate, mi-a venit sa ragai, si atunci mi-am dat seama ca nimanui nu i s-ar fi parut amuzant, cum se intampla in liceu, cand proful de mate se oprea din scris si se intorcea la noi, speriat. Profesoara ar fi fost dezgustata, colegii ar fi zis „ce pula mea are si asta?”, ar fi ras, eventual, la modul ca eu m-am facut de rusine, ca sunt vai de capu’ meu.
Prima parte e scrisa acum trei luni. Cand luasem bacul, in vacanta, si nu simteam nicio nostalgie. Mi se pare si normal. Am simtit acea nostalgie can am realizat ca la facultate nimic nu mai e la fel. De doua ori mai multe pitipoance ca in liceu. Tipe care vin in tocuri cui de 15 cm, la 8 dimineata. Cursuri la care trebuie sa fii atent, ca doar ai examen. Nici chiulul nu mai e la fel la facultate. Pai, in liceu, cand reuseam sa convingem toti colegii sa plece, era un miracol, ne simteam satisfacuti, de parca descoperiseram o noua planeta. La facultate, pleci, treaba ta, dupa sugi pula la examen. Nu se mai ascunde nimeni in bai, sa fumeze. Nu mai exista certuri cu profi. Am o profa analfabeta, agramata, si proasta. Din secunda in care am remarcat ca nu stie sa foloseasca corect „care” si „pe care”, am vrut s-o iau la misto, ca sa realizez, peste doua secunde, ca daca fac asta, in mod sigur ma va pica la examen. In liceu, sa facem baza de profi era scopul nostru. Ma trezeam obosita, la 7 dimineata, dar zambeam la gandul ca o sa am doua ore de mate in care vom umfla prezervative si le vom agata de tabla. Doua ore de romana in care profa ne va vorbi despre sex iar noi o vom numi „stearpa”. O ora de franceza, in care o vom scoate din minti pe profa tanara si intepata. Liceul a fost o joaca. Nu cred ca am invatat, vreodata, la vreo materie. Nici pentru bac. Si am trecut. Am luat bacul. Am intrat la facultate, la buget.
Asa ca, Ella de acum trei luni, esti o proasta! Ellei din prezent ii e dor de liceu si de tot ce a insemnat vreodata liceul. De pauzele in care profa de chimie venea in baie, iar noi ne ascundeam in wc, tragand ultimele fumuri din tigari. De orele de mate, cel mai mult. Sunt constienta ca la facultate nu o sa fie asa. Pentru ca nimeni nu mai rade cand iei un prof la misto. Pentru ca nu iti permiti sa iei un prof la misto. Pentru ca nu poti nici sa iti corectezi profesoara analfabeta fara sa o patesti la examene. Pentru ca lunea incep la 8 dimineata si trebuie sa merg la curs. Pentru ca martea am ore pana la 8 seara. Pentru ca nu am vinerea libera. Pentru toate astea, vreau sa ma intorc, macar o luna, la liceu.
Acum mi-e dor si de geamurile sparte, si de scaunele schioape, si de discutiile pe tema „nu arati ca o eleva”.