Nu am suportat niciodată școala, învățământul românesc sau profesorii cu care am avut de a face, cu mici excepții. Nu știu dacă are neapărat legătură cu faptul că sunt eu hateriță, dar pot spune că majoritatea profesorilor mei au fost mai proști decât orice alte ființe cu care am avut treabă.
În generală, am avut o profă de care mi-a plăcut mult. Era de română, și ei îi datorez toate cunoștințele mele gramaticale, pentru că în liceu nu am mai învățat nimic. Colegii mei din generală o urau pe doamna de română pentru că era exigentă și pentru că făcea mișto de ei atunci când erau paraleli. Și doamna o făcea pe bună dreptate, pentru că aveam, în clasa a opta, colegi care nu știau să citească, sau care credeau că „albastru” e verb. (pe bune). O detestau pentru faptul că îi corecta mereu, pentru că îi făcea de râs, în fața clasei, când scriau toate tâmpeniile pe la lucrări sau când nu știau să conjuge un verb la imperfect.
Sincer, asta mi s-a părut mereu normal, să corectezi pe cineva atunci când greșește, mai ales dacă ești profesor de limbi străine și un elev citește un text. De exemplu, profesorii de franceză nu îi corectau pe colegii mei atunci când citeau greșit, decât dacă era ceva spus în bătaie de joc, cum ar fi un coleg care citea „coi” când vedea „quoi”. Păi, dacă tu, ca profesor, nu corectezi elevul când habar n-are să citească, ăla va avea impresia că așa e corect și așa va citi, în continuare. Eu știam cât de cât franceza și mă zgâria pe creier să aud cât de greșit pronunțau colegii, și profesorii care le spuneau să continue, ca și cum totul ar fi fost ok.
Că tot am adus vorba de limbi străine, recent, o profesoară de la facultate ne-a spus că este mult mai important să știi limba academică decât limba vorbită pe stradă, și asta mi s-a părut aiurea. Părerea mea e că e la fel de important să știi limba pe care o vorbesc oamenii pe stradă, acasă, pentru că te pomenești ca mine, după 11 ani de franceză, că habar n-ai să întrebi pe cineva cum ajungi nu știu unde. Și făceam franceză la școală, dar nu-mi aduc aminte să ne fi zis cineva măcar câteva expresii „de stradă”. În engleză le știm, că ne uităm toată ziua la filme, la seriale, pe 9gag sau pe youtube. La școală, pauză. De asta nici nu am ales franceza la facultate, pentru că toți cei 12 ani în care am studiat limba mi se par inutili, dacă aș fi învățat singură, din filme, de pe net, în doi ani știam de 100 de ori mai multă franceză decât știu acum.
Așa că, în opinia mea, la fiecare limbă străină pe care o studiem, ar trebui să facem vreo patru materii. Una de fonetică, unde să învățăm cum să pronunțăm, măcar cât de cât, în limba aia, una de gramatică, unde să învățăm cum să scriem corect în limba respectivă, una la care să învățăm să comunicăm, deci, limbajul ”de stradă”, să facem jocuri de rol, scenete, ba chiar să aducă străini cu care să conversăm, și una la care să citim texte, să traducem, mă rog, cam ceea ce se face acum, în școli. Altfel, putem să ne băgăm picioarele în ea de limbă străină. Sau, poate că dacă am avea profesori mai bine pregătiți, am putea să le facem pe toate în același timp. Dar, la ce cadre didactice există, ca profa de engleză a soră-mii care îi pune să caute cuvintele pe net, pentru că habar n-are, sau pronunță greșit, nu avem șanse să știm o limbă străină așa cum ar trebui.
Și, că veni vorba de profi inculți, am o profesoară la facultate mai analfabetă decât femeia de servici de la liceu. Eu nu știu cine pizda mă-sii a făcut-o pe aia profesor universitar, că nu poate spune o frază cap coadă fără a mă enerva la culme. E regina dezacordurilor, se bâlbâie, chiar și când ne dictează de pe foi. Cum pula mea să mă duc eu la cursul ăsteia, când ea ne spune ”oamenii este”, sau ”faraonul sunt”?! Mă întreb dacă are răni în gât de la câtă felație a făcut ca să ajungă unde e. Cum morții ei a luat bacul? Mai e și nasoală, că dacă era una bună, măcar știai o treabă, te uitai la ea și ziceai ”a, e clar, a avut pule pile”.
Mi-e scârbă de sistemul ăsta. De superioritatea despre care aceste cadre didactice cred că vine o dată cu postul. De respectul pe care au pretenția să-l primească de la noi, de la mine. De privirile pe care ți le aruncă dacă îi corectezi când greșesc. Da, eu sunt nesimțită mereu, dar cred că am tot dreptul, dacă profesoara mea îmi spune ”poftă bună”, atunci când îmi suflu mucii, doar pentru că am ”comentat” altă dată. Și cât de satisfăcută a fost această profă a mea, din liceu, când a aruncat replica asta. Probabil nu se aștepta să o poftesc la masă, dar trebuia să se aștepte de la mine. Pentru că postul tău și faptul că tu ai pixul și tu ai catalogul nu îți permit să-ți permiți nesimțiri de genul. Cu profa asta am avut ceva din prima zi de școală. Era tânără, și a zis ceva de genul că nu vrea să bem apă, să mâncăm, sau să vorbim la telefon în ora ei. Și eu am făcut o glumă și am dus telefonul la ureche, și-am dus paharul de cafea gol la gură, prefăcându-mă că beau. Pula mea, era o glumă, era evident că nu o făceam serios, mă gândeam că nu e așa încuiată și o să râdă cu noi. Big fucking deal. Păi, tipa a avut impresia că nu o respect, că pula mea, pun pariu că dacă eram băiat și aveam pulă ar fi râs 10 minute. Pentru că, ăsta-i adevărul, pizdele favorizează băieții. Din clasa a5a până în anul I de facultate. Face o pizdă o glumă, profa sare de cur în sus. Face un tip o glumă, ha ha ha, hi hi hi, măăăi, Alex, de unde le scoți? ha ha ha, hi hi hi. Nu am înțeles care e faza cu asta. Pizde proaste. Unul din motivele pentru care urăsc pizdele. Dorm eu la oră? NESIMȚITO, AFARĂ DIN CLASĂ!! Doarme colegul din fața mea? Copii, hai să-l trezim pe X-ulescu, mă, ce ai făcut azi noapte, de ești obosit? Ha ha ha, hi hi hi. Penibil. Da, și asta de franceză m-a pus să-mi cer scuze, sau să trec la tablă. Și am știu la tablă, pentru că eram cea mai bună la franceză. Și, ofticată, a început să mă întrebe ceva de care nu mai auzisem, nici eu, nici restul colegilor mei, nici măcar tocilarii. Și mi-a dat notă mică, nu mai știu cât, iar de atunci m-a urât, și căuta orice motiv să se ia de mine. Probabil era geloasă că eram mai slabă ca ea, cine știe. Dar am putut să îi dau peste nas pentru că știam franceza. Altfel, m-ar fi lăsat, probabil, corigentă. A vrut să-mi scadă media la purtare pentru că m-am certat cu ea, bineînțeles, mă ascultase din ceva ce nu ne dăduse, și m-am enervat rău așa că am făcut mișto de ea și am plecat de la oră. Știu că, înainte să-mi ureze ”bon appetit” când îmi suflam mucii, mi-a zis să mă duc afară dacă-mi curge nasu’. Pentru că, fuck logic, deranjez ora ștergându-mi secrețiile nazale, ar fi trebuit să ies de 20 de ori din clasă doar pentru că am cutezat să răcesc. Morții ei.
Și de asta urăsc profesorii, în afară de faptul că sunt incompetenți și că au pretenția ca noi să știm chestii pe care ei nu le știu. Pentru că se cred zmei în fața unor puștani. Pentru că au impresia că noi chiar venim la școală ca să tocim la toate materiile. De parcă nu e clar că nu avem niciun interes față de materia lor de căcat, pe care nu sunt în stare nici să o predea ca lumea. Pentru că au impresia că au dreptul să mă jignească pe mine, DOAR pentru că am părul vopsit roșu. Mi-a zis o profă din liceu ”să te duci LA POD cu părul ăla, nu la ora mea! dacă nu te vopsești altfel, nu te mai primesc!”. Așa că, da, hai să-mi placă școala, cu asemenea oameni de căcat. Eu nu te numesc prostituată pentru că ai ditamai tocurile și ți se văd chiloții prin fustă.
Dacă aș avea funcția potrivită, aș modifica total învățământul. La liceu, elevii ar putea să-și aleagă fix ce materii vor să studieze. Poate eu sunt bună la engleză și la biologie, și îmi plac amândouă, dar nu vreau să mă duc la filo, pentru că nu facem bio, și nici la bio-chimie, că habar n-am chimie. Pula mea, să ne alegem ce vrem să studiem, 10 cursuri maxim, din care doar două, trei, să fie mai importante. În plus, aș adăuga cursuri opționale de fotografie, de pictură, de muzică, pentru că în liceu chiar nu se face muzică. Na, mai dau un exemplu. Eu vreau să cânt la pian, dar îmi place să joc baschet. Acum, pot să mă duc la liceu sportiv sau la liceu de arte. De ce să nu le fac pe amândouă, într-un liceu cu di tăti?
Oricum, am renunțat la speranța că învățământul va evolua în bine. La facultate de căcat, studiez spaniola ca ”începător”, as in, de la zero, dar am un prof care dictează câte șase pagini numai în spaniolă, pula mea.
Nu-mi mai băgasem de mult picioarele în învățământ, așa că, na.