Am crezut în dumnezeu în aceeași măsură în care credeam și-n moș crăciun. Până la o anumită vârstă și pentru că luam de bun tot ce spuneau ai mei. Știam că un moș cu barbă albă vine o dată pe an și-mi aduce păpuși barbie și că în cer e un moș care a creat lumea. Cu cât am crescut, cu atât lucrurile au început să se complice. Moșul ăla care stătea pe un nor pufos nu numai că mă crease, dar mă vedea în orice moment al zilei, și nu numai pe mine, ci orice mișca în lume. Mă gândeam, oare mă vede și când mă cac? Continuam să spun tatăl nostru în gând noaptea, dar, cu fiecare zi, aveam mai multe nelămuriri. Mi-aduc aminte că la 8 ani mi-am rupt mâna și a trebuit să merg la spital. Urlam de durere și mă rugam acestui dumnezeu să nu fie ruptă, pentru că mă vedea, știa cât sufăr. Peste o jumătate de oră m-am trezit cu mâna pusă-n ghips și am fost tare dezamăgită că moșulică ăsta mă văzuse cum boceam și îl duruse-n cur.
Sigur, ai mei îmi spuseseră foarte puține chestii despre creștinism. Că dumnezeu vrea să faci ce vrea el, altfel o să arzi în iad, într-un cazan. Așa că, de fiecare dată când făceam o boacănă, mă imaginam arsă de vie și draci în curu’ gol râzând malefic pe fundal.
Am crescut, și deja nimic nu mai avea sens. Nu avusese niciodată, dar eram prea mică să-mi dau seama de asta. Nu înțelegeam cum s-a format, de fapt, universul. Auzeam de big bang și mi se părea mult mai logic decât „o ființă atotputernică a creat tot”. Cine era această ființă? De ce n-o vedeam? De ce mamaie dă o sută de mii la preot când vine cu boboteaza? Mă speriau preoții. Îi auzeam cântând pe scară „în Iordan botezându-te tu, doaaamne” și mă închideam în baie. Când mă scotea mama cu forța eram obligată să pup icoana plină de scuipatul întregului cartier, așa că mă prefăceam că o pup. Popa mă bătea cu busuiocu’ în cap și îmi uda părul și era rece și mirosea urât. De paște trebuia să mergem la biserică să mă târăsc pe sub masă pentru că sărbătoream învierea lui gizăs. Copilul moșului cu barbă. Dar ei erau una și aceeași ființă. Și mai era și sfântu’ duh, deci erau trei. Nimic nu se mai lega. Eva a fost păcălită de un șarpe, (care era diavolul, care fusese un înger dar se certase cu moșulică și ăla îl aruncase în iad), să-i dea gagicului ei, Adam, un măr, și așa au devenit oamenii muritori. Pentru că moșulică le-a zis să nu mănânce din cel mai frumos pom care stătea în mijlocul grădinii, că ăla-i pomu’ cunoașterii, pare-mi-se. Ironic, nu? Și a trântit acest copac cu fructe superbe și parfumate, și cumva diavolul s-a infiltrat în rai și a făcut-o pe Eva să mănânce fructu’, și aia i-o fi zis lui Adam că nu-i mai dă pizdă, că, deh, nu mai exista altă pizdă pe pământ, la propriu, și ăla și-a băgat pula și a mâncat și baam, dumnezeu i-a expulzat și pe ei. Nasty. Și după au născut ăștia doi trei plozi. Cain, Abel și Seth. Trei băieți. Trecând peste faptul că Cain (pardon) l-a măcelărit pe Abel și cu ălălalt habar n-am ce s-a întâmplat, universul a continuat să se înmulțească. Trei bărbați și o femeie. Zău de nu sună a film porno. Deși incestul este clar interzis. Și homosexualii. Să nu uităm de ei. Sunt abominații. Vor arde în iad.
That’s religion for you, my friends. Bine, 1 % din religie. V-am spus cât de fucked up era vechiul testament? Ah, era să uit. Biblia este cartea sfântă și conține adevărul despre rasa umană violuri, incesturi, curvăsăraie, oameni omorâți în cele mai brutale moduri. Și prin noul testament apare baby gizăs, fiul lui dumnezeu, născut de fecioara maria. Atât. Pentru că fecioara maria a născut virgină. A venit ceva înger și a plantat spermă dumnezeiască în ea. Mă rog, și gizăs s-a sacrificat și s-a lăsat crucificat pentru iertarea păcatelor oamenilor. Da’ nu-i bai, că a înviat după trei zile. Și asta mă aduce la concluzia că, gizăs e dumnezeu, una și aceeași persoană, dumnezeu e atotștiutor, prin asociație, și gizăs e, deci, el când s-a lăsat crucificat știa că o să învie, so no biggie.
Și nu asta e cea mai fucked up parte din religie. Nici pe departe. Cea mai fucked up parte din creștinism e biserica creștină. Oricine termină teologia devine preot, cum-necum, vine haru’ dumnezeiesc în el și predică peste tăt, în schimbul banilor. Banu’ e ochiu’ dracului, parcă? Meh. Ideea e că toată treaba asta cu credința ar fi inocentă. E ok să ai un prieten imaginar, și eu am avut. Dar de la asta până la a da bani pe slujbă de sfințire, de înmormântare, de orice, e cale lungă. Un popă voia să sfințească videochatul pentru trei milioane. Preoții catolici (și nu numai) violează băieței și fetițe tătă ziua. Unde mai pui că oamenii donează bani bisericii, care biserică nu plătește taxe, dar asta-i altă problemă, mi s-ar termina bateria la telefon dacă aș sta să intru în detalii despre cât fură bisericile.
Și mai fucked up decât bisericile sunt creștinii fanatici. Credeți-mă pe cuvânt, locuiesc cu mine în casă de 20 de ani. Aceste specimene nu știu nimic despre credința lor, explicația tuturor lucrurilor este „c-așa vrea dumnezeu”, țin post!!! Adică au zile în care se înfometează DOAR pentru că „se ține post negru”. Pentru că mult i-ar păsa lu’ moșulică de pe nori dacă bagi tu ceva-n tine sau nu. Și trecând peste ce fac ei și nu deranjează pe nimeni cu asta, sunt cele mai ipocrite persoane când vine vorba de alte persoane. Ca mine.
Prima reacție a unui credincios când mă vede este „da’ ești satanistă?”. Și (când nu fac glume despre cum că aș fi slujitoarea lui lucifer) io zic „nu, sunt atee”. Și imediat vine replica „păi dacă nu crezi în dumnezeu ești satanistă”. Degeaba încerc eu să-i explic cre(ș)tinului că dumnezeu și satana sunt inventați de oamenii de pe timpuri, și că-s în aceeași oală, și că dacă respingi existența unei religii, respingi tot ce ține de ea, și rele, și bune. Nu, dom’ne. Nu vrea. Nu vrea și mai zice și „o să te pedepsească dumnezeu”. Sau, alta care mă amuză. Când stau cu ai mei la masă vorbim numai despre religie. La modu’ eu le pun întrebări logice și ei încearcă sa răspundă, dar discuția se încheie, de cele mai multe ori, cu o replică de-a maică-mii de genul „nu ți-e rușine, dumnezeu te-a salvat”. Hahaha, mamă, de ce m-ar salva dumnezeu pe mine, care păcătuiesc în fiecare secundă, și nu pe un biet prunc bolnav de cancer? Și ce zice mama: „pentru păcatele părinților”. Frate, mă cac pe mine de râs, cum au ei explicații pentru orice. Pe mine mă amuză teribil toată șarada asta, am ajuns în secolul 21 să fim de râsul curcilor, în pula mea, când îl văd pe patriarhu’ ăla, sau ce căcat e, cu moaca aia de pedofil violator în serie cum vorbește despre casele lui de sute de mii de euro îmi vine să-i sparg muia, sau catedrala mântuirii neamului aka catedrala de 400 de milioane de euro, noi n-avem școli, n-avem spitale, cui pula mea îi pasă, nu avem nici catedrala de 400 de milioane de euro, nu?!
Oh, și cea mai mare ironie este că acești creștini sunt la fel de atei ca mine. Ei resping existența oricărei alte zeități în afară de bunul dumnezeu, eu resping existența tuturor zeităților.
Da, și toată treaba cu religia poate ar fi ok, dacă nu ar încerca acești creștini să mi-o îndese în toate găurile. Religia e ca pula. E ok să ai una, dar nu să o scoți în public și s-o bagi oamenilor pe gât.
Și, închei această postare pe care cred că o voi continua pe viitor cu chestii penibile legate de religie și de fanatici.
”părul tău e roșu, parcă e culoarea diavolului”
”de ce ești îmbrăcată în negru, ești satanistă?”
”de ce asculți rock, ești satanistă?”
”îl superi pe dumnezeu când fumezi”
”nu-i nimic dacă te violează cineva și rămâi gravidă, copiii sunt o minune de la dumnezeu”
”homosexualii sunt sataniști, nu e ok să poată adopta un copil, e împotriva naturii!” (shit man du-te și citește biblia și vorbim după)